1. Acasa
2. Utile
3. Index plante medicinale
4. ARNICA

ARNICA

Cunoscuta popular ca podbal de munte, carul padurilor, carul zanelor, iarba soarelui, arnica (Arnica montana) este o specie din genul Arnica, familia Asteraceae care atinge 30-40 cm inaltime si se regaseste in special in zonele deluroase si regiunile montane, avand nevoie de umiditate si multa lumina. Florile, de culoare galben aprins, asemanatoare cu floarea-soarelui in miniatura, se culeg in lunile iunie- august. 

Pentru proprietatile terapeutice se folosesc in special florile, care contin ulei volatil, alcool tripertenic, colina, flavonoide, lactone sesquiterpenice cu actiune antiinflamatorie, inulina, acizi cafeic, fumaric, succinic, carotinoide, pigmenti galbeni (arnicina).  Din florile de arnica se prepara ceai, tincturi, unguente, uleiuri. Se recomanda realizarea preparatelor pe baza de arnica imediat dupa recoltarea plantei, deoarece prin uscarea naturala multe dintre proprietatile terapeutice ale plantei se pierd.

Indicatii terapeutice

In homeopatie arnica este denumita planta antisoc, deoarece absoarbe atat socurile fizice cat si cele emotionale, mai ales daca este administrata la scurt timp de la producerea socului.

Arnica este recunoscuta in special pentru proprietatile sale antiinflamatoare, cicatrizante, antifungice si antiseptice, fiind folosita in micoze, acnee, negi, eczeme varicoase, diverse afectiuni ale pielii, rani, vanatai, abcese, furunculoze, hematoame. Se foloseste indeosebi tinctura de arnica, obtinuta din 50 grame de flori de arnica, peste care se toarna o jumatate de litru de alcool de 70 grade, amestecul rezultat pastrandu-se intr-o sticla inchisa ermetic, cel putin o saptamana, dupa care se filtreaza si se aplica comprese pe locul afectat cu tinctura diluata in ceai sau apa. Nediluata, poate provoca iritatii ale pielii.

Ceaiul de arnica folosit ca gargara este util in laringita, faringita, raguseala.

Folosit intern, ceaiul de arnica trateaza dizenteria si diareea. Este de asemenea util in bronsite, tuse convulsiva, retentie urinara, cistite, pielofrenite. Arnica este recomandata si in cazul afectiunilor articulare, infectioase si circulatorii, ameliorand durerile reumatice si artrita.

Ceaiul de arnica are actiune tonica in cazurile de slabiciune cardiaca, prin stimularea circulatiei sangvine a inimii si creierului.

In cazuri de depresie si nevroze se recomanda administrarea de 0,25 - 0,5 g pulbere de 3 ori pe zi iar pentru tratarea insomniei, cosmarurilor si palpitatiilor se recomanda combinarea unui varf de cutit de pulbere de arnica cu aceeasi cantitate de pulbere de valeriana, administrate seara.

Uleiul de arnica este folosit cu succes ca masaj terapeutic pentru tratarea durerilor musculare si articulare, durerilor provocate de entorse si luxatii, loviturilor, vanatailor. Uleiul de arnica poate fi utilizat si ca tratament cosmetic, in special pentru tenurile uscate, redand tonusul si elasticitatea pielii. In cazuri de alopecie zona afectata se maseaza zilnic cu ulei de arnica apoi se spala parul; pentru clatire se folosesc ceai de urzica sau de frunze de nuc. Pentru prepararea uleiului se maruntesc o mana de flori proaspete de arnica, peste care se toarna 200 ml ulei si se lasa la soare 3 saptamani, dupa care se filtreaza.

Precautii

Este indicat ca administrarea interna sa se faca doar la recomandarea unui  medic, deoarece poate avea reactii adverse precum hipertensiunea arteriala, iritabilitate gastrointestinala, varsaturi, ameteli iar in cantitati mari poate paraliza centrii nervosi.  A nu se utiliza de catre femeile insarcinate sau care alapteaza.