DRAGAICA (SANZIENE)
Raspandita in mai toata Europa, Africa de Nord si in partea Asiei cu clima temperata, dragaica (Galium verum) este o planta erbacee din familia Rubiaceae ce prefera zonele insorite, fiind intalnita pe campuri, in gradini, fanete si la marginea gardurilor. Poate ajunge pana la 120 cm inaltime, are frunze lucioase verzui inchis, paroase pe partea interioara si flori mici de 2-3 mm diametru, galbui si miros dulceag, asemanator mierii, insa gustul este amar, indicand proprietatile tonice si drenante ale plantei. Este cunoscuta popular ca sanziene, petala reginei, sau floarea sfantului Ioan. 
In trecut, florile de dragaica erau folosite pentru obtinerea diverselor nuante de galben, pentru a da aroma bauturilor spirtoase si in procesul de fabricare a branzeturilor (pentru coagularea laptelui). Era considerata o planta magica, protectoare a vietii, fiind folosita pentru a usura nasterea.
In tara noastra, conform traditiilor populare, de sfantul Ion fetele impodobesc usile si ferestrele cu flori de dragaica pentru a avea belsug iar in noaptea de Sanziene daca se spala cu roua de pe aceste flori isi pot afla ursitul.
In scop terapeutic se folosesc florile; acestea se recolteaza in perioada infloriii, intre lunile iunie-septembrie si se usuca in locuri umbroase, asezandu-se in strat subtire, dintr-un kilogram obtinandu-se 250 grame planta uscata.
In compozitia acestora intra taninuri, acizi organici, glicozide (luteolina, quercetina, asperulina), coloranti galbeni si rosii, saruri minerale, enzime (folosite la inchegarea laptelui, de aici avand in unele zone denumirea de inchegatoare).
Indicatii terapeutice
Florile de dragaica sunt recunoscute pentru proprietatile lor sudorifice, diuretice, cicatrizante, antiinflamatoare, astringente, hemostatice, calmante si sedative. In tratarea bolilor grave este indicat a se urma tratamente cu flori proaspete, acestea pastrand mai eficient substantele curative ale plantei.
Cunoscuta din vechime pentru usurarea nasterilor, dragaica este recomandata in cazul nasterilor, in afectiunile uterine, tulburari de menopauza.
Tratamentul cu dragaica este foarte eficient in cazul bolilor de rinichi, ficat, vezica urinara precum si tulburarilor sistemului limfatic. Curata si revigoreaza rinichii, corectand tulburarile functionale ale acestora. Pentru un efect mai rapid in cazul bolilor de rinichi se recomanda amestecul in proportii egale de dragaica, urzica moarta galbena si splinuta de padure (1 lingura la 250 ml apa clocotita); aceasta infuzie poate fi folosita si in cazul infectiilor urinare care s-au dovedit rezistente la tratamentul cu antibiotice. Se consuma cate 3-4 cani pe zi, prima cu 30 de minute inainte de micul dejun iar restul pe tot parcursul zilei.
Ceaiul de flori de dragaica normalizeaza activitatea glandei tiroide, fiind recomandat atat in hipo cat si hiperfunctii ale tiroidei.
Maceratul la rece din flori de dragaica este util in tratarea bolilor sistemului nervos precum Parkinson, Alzheimer, epilepsie. Preparatul se obtine dintr-o lingura de planta uscata amestecata cu 250 ml apa rece care se lasa la macerat 8-10 ore. Se strecoara si se administreaza cate 3 cani pe zi timp de 2 luni, dupa care se face o pauza de 2 saptamani, putandu-se apoi continua. Utilizat extern, sub forma de gargara, maceratul la rece trateaza diverse afectiuni ale cailor respiratorii: faringite, laringite, raguseala, inflamatii ale gatului, pareze trecatoare ale corzilor vocale.
Tinctura de dragaica este recomandata pentru insomnii. Este de asemenea benefica in vindecarea herniei (1 lingura tinctura la jumatate de cana de apa, de 3 ori pe zi, intre mese, timp de 7 saptamani), evitand efortul si alimentele care constipa sau baloneaza. Pentru a mari efectul tratamentului, se administreaza inainte de masa un varf de cutit de pulbere de chimen si unul de dragaica iar dupa masa unul de chimen si unul de cuisorare.
Pentru stres si stari de anxietate se administreaza ceai de dragaica amestecat cu trei frati patati in proportii egale (1 lingura amestec la 250 ml apa fierbinte, se lasa la infuzat 3 minute), cate 3 cani pe zi timp de 6 saptamani.
Pulberea din planta ajuta la ameliorarea durerilor intercostale.
Utilizari externe
Extern, sucul sau infuzia de dragaica se folosesc pentru spalari sau comprese in eczeme, pete pigmentare, comedoane, dermatoze cronice, panaritiu, psoriazis, acnee. Compresele sunt eficiente si pentru estomparea ridurilor fine si mentinerea elasticitatii pielii.
Gargara cu infuzie concentrata de dragaica ajuta la vindecarea ulceratiilor in gura si pe limba si uneori da rezultate chiar in cazuri de cancer al limbii sau la nivelul larginelui.
Unguentul se foloseste in special pentru tratarea nodulilor la san, durerilor reumatice si afectiunilor pielii, prin masarea zonelor afectate. Se obtine din amestecarea a 4 lingurite suc de planta cu 100 grame de unt si se pastreaza la rece sau se poate cumpara de la magazinele de specialitate.
Extractul fluid de dragaica grabeste vindecarea bolilor venerice si previne suprainfectia. Are efect cicatrizant, fiind recomandat in rani vechi, cicatrici, eruptii. Se aplica de 3 ori pe zi, cel putin o saptamana. Deoarece nu contine alcool, extractul este foarte bine tolerat de piele. Se obtine din 20 linguri pulbere planta peste care se toarna 3 parti alcool alimentar de 90 de grade si o parte apa (cat sa acopere pulberea si sa ramana 1 cm alcool deasupra), se lasa la macerat 2 saptamani apoi se filtreaza. Tinctura obtinuta se lasa la evaporat pe o farfurie intinsa, timp de 12-24 ore, pana cand isi diminueaza volumul de trei ori, obtinandu-se o pasta parfumata. Se pastreaza timp de 7 zile la frigider.