Subiectul consumului sâmburilor de caise este destul de controversat, unele voci spunând că aceștia sunt benefici și tratează cancerul, în timp ce alte voci ne avertizează cu privire la pericolele la care ne expunem consumând acești sâmburi.

Sâmburii dulci de caise sunt consumați, în unele regiuni ale lumii, pe post de gustare, înlocuind migdalele. Totodată, acești sâmburi sunt folosiți și la prepararea lichiorului italian amaretto, alături de migdale. Bunicile noastre obișnuiesc să strecoare în gemul de caise, sâmburi, care sunt delicioși și benefici pentru sănătate. Din punct de vedere al calităților nutriționale, există o serie de asemănări între sâmburii de caise și migdale.

Ce au în compoziție sâmburii de caise

Prunus armeniaca, cunoscut oficial sub numele de caisă, oferă multe beneficii nutriționale pentru sănătate, iar semințele și uleiurile sale au multe proprietăți terapeutice și medicinale. Cu toate acestea, una dintre componentele sâmburilor care se găsește cu precădere în miezul și uleiul amar, amigdalina, este adesea explorată pentru toxicitatea sa.

Caisa este bogată în proteine, monozaharide, polizaharide, grăsimi, acizi și fibre alimentare. Conține, de asemenea, micronutrienți precum vitamine (A, B, C, E și K), minerale, aminoacizi și acizi grași. 
Sâmburii de caise au în compoziție glicozide cianogenice. Acești compuși sunt considerați antinutriționali, iar agliconii lor produc compusul toxic acid cianhidric (HCN). Unele soiuri, cunoscute sub numele de caise amare, conțin cantități mari de compuși cianogeni, echivalent cu 240-350 mg de acid cianhidric.

Componenta majoră a sâmburilor de caise (până la 4,9%) este glicozidul cianogen amigdalina. Amigdalina este denumită uneori vitamina B17, deși nu este clasificată ca vitamină. Amigdalina este transformată, odată ce pătrunde în organism, în cianură, despre care se știe că este otrăvitoare. Oamenii de știință au bănuit că amigdalina ar putea fi folosită pentru tratarea cancerului, crezând că amigdalina ar fi convertită în cianură de către celulele canceroase. Asta ar fi însemnat că tumora și celulele bolnave să fie singurele afectate de cianură. Studiile ulterioare au dovedit însă că lucrurile nu stau deloc așa și că amigdalina este transformată în cianură în stomac, fiind apoi răspândită în tot organismul. Efectele consumului de amigdalină în cantități mari nu numai că poate cauza probleme serioase, însă poate fi chiar și fatală.

Forma purificata a amigdalinei se numește laetrila și a fost folosită în primă fază în Statele Unite ale Americii (SUA) în anii ’50 pentru tratarea cancerului. Mai târziu, în anii ’70, laetrila a fost interzisă întrucât se consideră că este prea toxică pentru a fi folosită în tratarea cancerului. După o serie de dispute serioase, laetrila a fost din nou legalizată în peste 20 de state, pe motiv că guvernul SUA nu poate împiedica accesul la terapii noi și promițătoare pentru tratarea cancerului. În zilele noastre, laetrila este încă folosită pentru tratarea cancerului însă efectele pe care aceasta le are asupra organismului au rămas la fel de controversate.

Sâmburii de caise și tratarea cancerului

Laetrila nu este aprobată de Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a Statelor Unite ale Americii (SUA) pentru nicio utilizare și nici ca tratament pentru cancer. De fapt, în 2019, FDA a emis o alertă de import pentru laetrilă pe baza lipsei de dovezi privind eficacitatea sa.

De-a lungul timpului, au fost efectuate o serie de studii pe tema eficienței amigdalinei din sâmburii de caise pentru tratarea cancerului, iar rezultatele acestor studii sunt complet diferite. În timp ce unele studii au descoperit că laetrila din amigdalină inhibă tumorile la șoareci, alte studii au dovedit că tumorile nu reacționează în niciun fel în urma administrării acestor substanțe.

De exemplu, în 2021, cercetătorii au spus că au descoperit mecanismele prin care amigdalina induce apoptoza și că aceasta are proprietăți anticancerigene și că poate acționa ca un medicament multifuncțional în terapia împotriva cancerului.

În august 2020, alți oameni de știință au ajuns la concluzia că amigdalina poate ucide anumite celule cauzatoare de cancer de sân și că poate împiedica răspândirea acestor celule în organism. Tot specialiștii au mai spus și că amigdalina nu este toxică pentru celulele sănătoase ale pielii ².

Tot în 2020, cercetătorii au combinat amigdalina cu o enzimă numită beta-glucozidază (ß-glu), care îmbunătățește activitatea amigdalinei. Ei au descoperit că această combinație poate să ducă la divizarea celulelor canceroase de prostată. Specialiștii au observat și că deși tratamentul a avut un anumit impact asupra funcției inimii și ficatului, nu pare să provoace leziuni ale organelor ³. Totuși, au fost și numeroase studii care au arătat că consumul de sâmburi de caise prezintă un risc considerabil de efecte adverse grave rezultate din otrăvirea cu cianură.

Întrucât rezultatele studiilor sunt contradictorii, comunitatea medicală nu s-a pus încă de acord cu privire la eficacitatea laetrilei în vindecarea cancerului. Mai multe efecte ale amigdalinei și eficacitatea acesteia nu au fost încă cercetate. Cele care au fost dovedite cu studii in vivo și in vitro bazate pe dovezi sunt foarte controversate, motiv pentru care amigdalina este periculoasă pentru utilizare ca agent terapeutic. 

Beneficiile sâmburilor de caise

Pe lângă abilitatea sau incapacitatea de a vindeca afecțiuni precum cancerul, sâmburii de caise au și o serie de beneficii pentru sănătate, cu mențiunea că trebuie consumați într-o cantitate mică. 

Ameliorează durerile 

În medicina chinezească, sâmburii de caise sunt folosiți de multă vreme pentru tratarea durerilor articulare. Având un efect detoxifiant, sâmburii de caise reduc și inflamația, ceea ce înseamnă că pot fi considerați un tratament natural pentru artrită.

Reduc tensiunea arterială 

Sâmburii de caise reduc tensiunea arterială datorită conținutului de tiocianat, agent eficient în echilibrarea tensiunii. Conform diverselor studii, aportul alimentar de flavonoide și flavone, care sunt prezente în sâmburii de caise, reduce riscul de boli cardiovasculare. Acest lucru se datorează efectului acestor compuși asupra hemostazei, deoarece flavonoidele inhibă agregarea trombocitelor in vitro. În plus, flavonoidele ajută globulele roșii să lupte cu stresul cauzat de oxidare și protejează celulele roșii din sânge împotriva speciilor reactive de oxigen. Totodată, caisa este bogată în fibre solubile și fibre insolubile. Aceste fibre alimentare sunt eficiente în scăderea colesterolului LDL („rău”) 5.  Consumul de miez de caise îmbunătățește și buna funcționare a trombocitelor în corpul uman, susțin studii mai vechi.

Întăresc sistemul imunitar

Laetrina din sâmburii de caise are proprietăți care încetinesc evoluția bolii, ucigând celulele dăunătoare.

Reduc radicalii liberi

Potențialul antioxidant al caisei a fost investigat în mod repetat prin diferite studii in vitro, prin măsurarea capacității sale de a reduce radicalii liberi și comparându-l cu compușii de referință standard. Sâmburii de caise conțin acid cafeic (2,5 μg/g) și acid galic (4,1 μg/g), care sunt utilizate în prepararea diferitelor medicamente și în tratamentul diferitelor boli precum boli cardiovasculare.

Combat îmbătrânirea prematură

Mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii indică miezul de caisă ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea şi chiar pentru “inversarea” îmbătrânirii. Astfel, mâncând sâmburi de caise poţi să-ţi menţii tânăr organismul şi să combaţi efectele dăunătoare ale stresului şi programului încărcat de care ai parte în fiecare zi.

De asemenea, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular, datorită conţinutului bogat de vitamina C şi E, precum şi “medicamentul natural” pe nume betacarotenul.

Aceste vitamine acţionează împotriva radicalilor liberi şi vă menţin tineri. În cazul tratamentului, trebuie să mâncaţi câte 5-8 sâmburi pe zi şi se ţine în cure de până la 30 de zile. Totodată, se recomanda şi să consumaţi jumătate de kilogram de caise pe zi.

Se spune că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă.

Ajută la îmbunătăţirea memoriei

Consumând zilnic câte 5-10 sâmburi timp de 14 zile, cu 14 zile de pauză, veţi avea mereu mintea limpede. Acest miez hrănitor din caise conţine fosfor, care tonifiază memoria şi ajută la menţinerea unei stări alerte pe tot parcursul zilei. Acetilcolina şi lecitina din miezul de caisă sunt alte două substanţe care te ajută în procesul de memorare.

Bolnavii de Alzheimer, care au probleme cu memoria, la fel pot consuma câte 5-10 sâmburi de caisă, pentru combaterea bolilor degenerative asupra creierului.

Combat litiaza biliară, microlitiaza

Litiaza biliară (calculii biliari) apare atunci când se formează calculi duri în vezica biliară din cauza unei cantităţi prea mari de colesterol în bilă, sau atunci când vezica biliară nu se goleşte normal.

Sâmburii de caisă sunt un leac foarte utilizat în combaterea acestei afecţiuni şi sunt cunoscuţi în medicina din întreaga Europă. Pentru dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari şi eliminarea bilei din colecist, se recomandă mâncarea a câte zece sâmburi de caisă dimineaţa, pe stomacul gol. Se recomandă consumul în cure de două săptămâni, a câte 6-8 sâmburi pe zi, alături de câteva caise proaspete, acestea conţinând efecte coleretice.

Hidratează tenul

Miezul caiselor este bogat un ulei, care este extras şi folosit în industria cosmetică, în special în componenţa produselor pentru hidratarea tenului. Produsele cosmetice ce au în componenţa sa ulei extras din miezul sâmburilor de caise pătrund în piele fără să o lase grasă şi o hrăneşte. Uleiul din sâmburi de caisă mai este folosit şi în masajul aromoterapeutic.

Recomandări și contraindicații

Pentru a beneficia de proprietățile sâmburilor de caise fără să îți pui sănătatea în pericol, consumă sâmburi dulci de caise și evită sâmburii amari de caise.

De asemenea, nu exagera cu consumul acestor sâmburi și încearcă să fii foarte atent la simptomele care pot indica o intoxicare cu cianură precum:

• Greață
• Febră
• Iritații
• Dureri de cap
• Insomnie
• Confuzie mentală
• Sete accentuată
• Letargie
• Stare de nervozitate
• Dureri musculare
• Scăderea tensiunii arteriale

Diagnosticul otrăvirii cu cianură poate fi dificil de pus. După diagnostic, este necesar un tratament.

Vitamina B12 (cobalamina) poate chela cianura, datorită afinității de legare mai mare. Este folosită ca antidot în otrăvirea cu cianură datorită acestei proprietăți.

Într-un studiu recent, cercetătorii au vrut să vadă de ce unele persoane care iau amigdalină suferă de toxicitate cu cianură, pe când altele nu. În plus, au vrut să descopere și de ce otrăvirea cu cianură este mai frecventă când amigdalina este consumată, comparativ cu amigdalina injectată ⁶.

Cercetătorii au descoperit că anumite bacterii intestinale au niveluri ridicate ale enzimei ß-glu, care transformă amigdalina în toxina cianură de hidrogen (HCN). Nivelurile de ß-glu ale unei persoane pot fi influențate de mai mulți factori, printre care:

• Administrarea de prebiotice sau probiotice
• Obezitatea
• Dieta
• Vârsta

Literatura actuală indică faptul că amigdalina provoacă toxicitate în urma consumului oral și nu la administrarea prin injectare, dar modul său de acțiune și doza care provoacă toxicitate nu sunt încă confirmate. 

Contraindicații sâmburi de caise

Aportul de sâmburi de caise în cantități mari nu este recomandat femeilor însărcinate din cauza riscului potențial de efecte asupra nașterii, dar nici celor care alăptează. Consumul de sâmburi de caise de către femeile însărcinate duce la boli tiroidiene în timpul nașterii bebelușilor.

Alternative la vitamina B17

Dacă te gândești să iei vitamina B17 pentru prevenirea sau tratamentul cancerului, discută cu medicul. Nu există o modalitate dovedită de a elimina riscul de îmbolnăvire, dar există unele practici despre care știm că susțin sănătatea generală și pot ajuta la reducerea riscului de a fi diagnosticat cu cancer, precum:

• Evitarea fumatului și a consumului de tutun
• Efectuarea de screening-uri recomandate pentru cancer
• Adoptarea unei diete sănătoase
• Practicarea regulată de exerciții fizice 
• Menținerea unei greutăți optime